CENTRUL DE TRATAMENT UROANDROMED TIMISOARA
TEL 0256/292447
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

TRATAMENTE - BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA TIMISOARA UROANDROMED TIMISOARA TEL 0256 292447

 

boli cu transmitere sexuala

La om, forta care apropie indivizii de sex diferit nu este simplul instinct de reproducere, cum se intampla la animale.

Desi glandele sexuale incep sa produca gameti de la varsta pubertatii, maturizarea acestor glande are loc in jurul varstei de 18-20 de ani.

In aceeasi perioada se poate vorbi si despre inceputul maturizarii psihice, care este esentiala in relatia dintre sexe.

Adolescentii nu trebuie sa ignore faptul ca glandele lor sexuale au inceput sa functioneze si ca, mai mult decat

in copilarie, au datoria sa acorde o atentie deosebita ingrijirii trupului si lenjeriei intime. Totodata, trebuie sa stie ca exista anumite boli care sunt transmisibile sexual.

BOALA : SIFILIS

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA : TREPONEMA

FACTORII CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN: SAPUN, DEZINFECTANT, TEMPERATURA > 50 GRADE

TRANSMITEREA: SEXUALA, PRIN SANGE CONTAMINAT

PERIOADA DE INCUBATIE: 21 ZILE

SIMPTOME: -- LEZIUNI PE BUZE, IN CAVITATEA BUCALA, PE ORGANELE GENITALE

--PETE ROSII PE CORP

--AFECTIUNI GRAVE ALE PLAMANILOR, SISTEMULUI NERVOS, VASELOR SANGVINE

Boala venerica.

De-a lungul a cinci secole de la aparitia acestei boli in Europa-adusa de marinarii lui Cristofor Columb din Haiti-aceasta a purtat mai multe denumiri: boala napolitana ( denumire data de francezi dupa contaminarea ostasilor de la Napoli, in 1495 ), malum francorum, malo galico, ciuma veneriana sau denumiri inspirate de nationalitatea femeii de la care s-a contactat boala. J. de Bethancourt denumeste boala cu termenul de lues venera (lues in limba latina inseamna plaga). In jurul anului 1530, medicul italian G. Fracastro inlocuieste termenul cu denumirea de sifilis. Considerata la inceput ca fiind rezultat al desfraului, boala a fost neglijata. Contaminabila si prin alte moduri, ca rezultat al promiscuitatii sau ignorantei, originea bolii a fost considerata a fi putrefactia, caldura excesiva, mirosul de mlastina, sangele necurat al menstruatiei, constelatiile nefavorabile-toate aceste "explicatii" constituind, de fapt, rezultatul obscurantismului, misticismului, in general, al ignorantei din acele vremuri. Din aceste considerente, nu a existat propriu-zis un tratament corect al acestei boli grave. De altfel, mercurul, lemnul de gaiac, preparatele din plante si animale erau principalele medicamente folosite in acea vreme.

Mercurul se administra prin infasari, spalaturi, frictiuni la care se adauga cura de inadusare, lasarea de sange, purgatia, adeseori bolnavii decedand din cauza intoxicatiei cu mercur. Ricard, in 1838, deosebeste sifilisul de blenoragie, facand si o descriere precisa a bolii. Fournier descrie evolutia, pe perioade, a sifilisului. In 1905, Fr. Schaudin si E. Hoffman stabilesc agentul patogen al sifilisului-Treponema pallidum, iar Wassermann descopera reactia serologica. La scurt timp, in 1910, apare in tratamentul sifilisului arsenicul si bismutul, iar din 1943 penicilina.

Microbul, putin rezistent la conditiile de mediu, este transmis in peste 90% din cazuri, prin contact sexual, si mai rar extragenital.



BOALA: GONOREE

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA: GONOCOC

FACTORI CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN: SAPUN, DEZINFECTANT, TEMPERATURA > 50 GRADE

TRANSMITEREA: SEXUALA

PERIOADA DE INCUBATIE: 2-6 ZILE

SIMPTOME: --USTURIME, DURERE LA URINARE

--SECRETIE PURULENTA GENITALA

Se cunoaste inca din Antichitate, de la vechii egipteni, de la greci si romani. In Evul Mediu ea a fost confundata cu sifilisul. In 1832, Ricardo o identifica drept boala de sine statatoare. Mai tarziu, Neisser a descoperit agentul patogen.

Blenoragia este o boala infecto-contagioasa a ambelor sexe si a tuturor varstelor. Este produsa de gonococ. Gonococii nu rezista la o uscare mai mult de 1-2 ore, fiind inactivati de caldura umeda-peste 55 de grade Celsius si razele ultraviolete. Gonococul este distrus in cateva minute de antiseptice obisnuite, ca formolul sau nitratul de argint.

Tratamentul blenoragiei ca si al celorlalte boli venerice este profilactic si curativ. Prevenim boala evitand legaturile sexuale intamplatoare cu persoane necunoscute sau insuficient cunoscute. Viata dezordonata, pretabila la legaturi sexuale cu oricine, fara nici un discernamant, ca si folosirea bauturilor alcoolice-stare in care nu mai este cu putinta alegerea, cu discernamant, a partenerului, dandu-se frau liber instinctului sexual, face ca tanarul ametit de bautura sa contracteze cu usurinta boala in urma contactului sexual.



BOALA: TRICHOMONIAZA

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA: TRICHOMONAS

FACTORII CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN: TEMPERATUARA > 50 GRADE CELSIUS

TRANSMITEREA: SEXUALA; PRIN INTERMEDIUL OBIECTELOR DE UZ PERSONAL;

PERIOADA DE INCUBATIE: 10-70 ZILE

SIMPTOME: --USTURIME LA URINARE

--SECRETIE ABUNDENTA GENITALA

--CONGESTIA MUCOASELOR ORGANELOR GENITALE



Trichomonasul este un protozoar flagelat mobil, ce determina, la femeie cat si la barbat, infectii persistente ale uretrei, vezicei la barbat sau vulvei, vaginului, colului uterin, uretrei, vezicei, la femeie.

Infectia se mai poate transmite prin manopere instrumentale genitale, obiecte de toaleta intima, W.C., strand, bai publice, diverse proceduri genitale. Se adauga factorii favorizanti, ca solutii de continuitate ale mucoasei vaginale, modificari de pH vaginal, administrarea de contraceptive, stress-uri ce modifica echilibrul vaginal biologic, hipovitaminoza, hipoestrogenia, menopauza. La barbat, boala se transmite numai sexual.



BOALA: SIDA

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA: VIRUSUL HIV

FACTORII CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN: DEZINFECTANT PE BAZA DE CLOR, TEMPERATURA > 50 GRADE CELSIUS

TRANSMITEREA: SEXUALA; PRIN SANGE CONTAMINAT

PERIOADA DE INCUBATIE: 6 LUNI --- 10-12 ANI

SIMPTOME:--INFECTII DIVERSE CU TOT FELUL DE AGENTI PATOGENI, IN FATA CARORA ORGANISMUL NU SE POATE APARA

--SCADERE IN GREUTATE

--FEBRA PRELUNGITA

--AFECTIUNI GRAVE ALE TUTUROR SISTEMELOR ORGANISMULUI;



Sida este cea mai grava forma a infectiei cu virusul imunodeficientei umane. Acest virus provoaca slabirea sau distrugerea sistemului de aparare naturala a organismului care devine vulnerabil la numeroase infectii si forme de cancer.

Virusul ataca si distruge in primul rand globulele albe ale sangelui cu rol in apararea organismului. Pentru a se apara, organismul reactioneaza prin fabricarea de anticorpi specifici. Sunt anticorpi pe care-i evidentiaza testul Hiv, persoana insemnand ca este seropozitiva, fara semne evidente de boala, putand transmite infectia altor persoane.

Virusul se transmite numai prin sange, sperma si secretii vaginale, produse biologice in care cantitatea de virusi este foarte mare. Pentru a putea patrunde in organism virusul trebuie sa gaseasca o poarta de intrare:

raporturi sexuale neprotejate;

prezenta bolilor cu transmitere sexuala creste foarte mult riscul transmiterii virusului;

folosirea instrumentului medical contaminat reprezinta un risc crescut;

Un singur contact cu virusul Hiv este suficient pentru a te infecta. Virusul poate ramane (inactiv) in organism, de la 6 luni la 7 ani in functie de predispozitia genetica individuala, de o serie de factori favorizanti (infectii repetate, starea de gravitate), reinfectarea cu Hiv. Persoana este intr-o stare de sanatate buna, dar poate sa transmita virusul prin contact sexual daca foloseste aceeasi seringa si de la mama la fat. Cand virusul devine activ, el distruge limfocitele T4 si paralizeaza sistemul de aparare al organismului cu aparitia de simptome si semne specifice infectiilor oportuniste si diferitelor forme de cancer.

Spre deosebire de vechile maladii transmisibile sexual, in cazul virusului HIV, cel care produce SIDA, nu s-a descoperit inca nici un fel de tratament. Pentru prevenirea imbolnavirii, principalele reguli care trebuie respectate sunt urmatoarele:

--EVITAREA RELATIILOR SEXUALE INTAMPLATOARE

--FOLOSIREA PREZERVATIVULUI

--UTILIZAREA ACELOR SI SERINGILOR DE UNICA FOLOSINTA





Boli cu transmitere sexuala
Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai. Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mama la fat, etc.

Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii:
Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:
- sifilisul
- gonoreea sau blenoragia
- sancrul moale
- granulomul inghinal
- limfogranulomatoza inghinala
Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
- uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis)
- tricomonaza urogenitala
- candidozele urogenitale
- herpesul genital
- vegetatiile veneriene
- molluscum contagiosum
- scabia
- pediculoza
- unele forme de hepatita virala.

In ultimul deceniu, infectia cu HIV, cea mai periculoasa infectie, alaturi de sifilis, a provocat epidemii fara precedent.
Exprimarile clinice ale bolilor cu transmitere sexuala apar mai ales in regiunea genitala, dar pot fi evidente si in cavitatea bucala, pe tegument sau la nivelul ochilor - conjunctival.
In zona genitala, simptomele se manifesta prin secretii neobisnuite, dureri in zona pelviana, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul actului sexual (dispareunie) sau la urinare (disurie). Prezenta tuturor acestor simptome nu este obligatorie - unele dintre ele disparand de la sine, desi infectia ramane in organism pana la tratare sau cronicizare.
Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si diagnosticarea corecta. Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultarii altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte. Medicul poate fi unul de familie in prima faza ce va va trimite la un specialist in boli dermato - venerice, care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator. Acest tratament trebuie continuat pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar, iar actul sexual poate fi reluat dupa 3 zile de la incetarea tratamentului in conformitate cu recomandarile medicului specialist.
Riscul de infectare cu aceste boli este mai mare in contactul sexual cu mai multi parteneri, atunci cand nu este folosit prezervativul ca mijloc de protectie si cind sunt utilizare droguri injectabile intravenos, cand partenerul se drogheaza sau are la randul lui mai multi parteneri sexuali.

Sifilis
Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive
- forme de trecere intre secundar si tertiar, etc.
Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.
Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.
Gonoreea
In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata.
Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.
Chlamydia
Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.
Scabia
Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 - 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si haine. Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea.
SIDA
SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata – infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one